Privind in oglinda astepta cu nerabdare ploaia
Se uita la cer... se gandea la ziua aia
Soarele zambea, un sentiment ciudat ii rascolea inima
Si plutea,plutea cu ea,erau doar impreuna,si ea mereu radea
In cateva cuvinte ar fi vrut sa-si exprime iubirea
Insa ceva o tinea,iar zambea,si mereu asa sfarsea
Inecata-n lacrimi,rapusa de regrete dar mereu spera
Ca va veni ziua cand soarele pe strada ei se va ridica
Si printre suspine cu vorbe dulci o va alina
Razele lui calde o vor imbratisa
Cu bratele invaluite de lumina o va alinta
Si un sarut pe ochii'nlacrimati ...atat vroia
Dar in urma ramanea doar ea si dragostea
Privirile si vorbele spuse aiurea o dureau si..
Tot ce-si dorea era sa mai simta odata mangaierea
Cu care in fiecare zi el o facea sa uite durerea
Dar simtea cum isi pierde puterea
Si nu putea uita,nu uita cum adierea
Ii atingea mereu sufletul si ii alunga tristetea
Cand el ii era alaturi totul era perfect
Acum totul pare a fi un mecanism defect
Si nu mai poate fi reparat,e infect..
Gandul asta o macina...speranta moare odata cu vointa
Desi Vointa ei era sinonim cu neputinta...
Ganduri patimase ii incercau zilnic gandirea
Tinea totul in ea sfasiata de iubire
Si Oriunde mergea lacrimi ii sfidau privirea
Timpul se scurge in clepsidra vietii
Realizezi valoarea abia la intalnirea mortii
by Silver & Iru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu