Si iar.
Uite cum incep din nou sa visez.Cum incep din nou sa-mi amintesc.Ca si cum a fost atat de demult.Dar mi-e deja dor.Si mi-e ciuda ca nu mai e.Eu stiu.Stiu ca orice a fost, A FOST.Dar ... de ce nu mai este?
Si iar o sa raman in ploaie singura.Fara sa fie cineva cu umbrela in apropiere.Iar nu o sa ma sune nimeni sa ma intrebe de la cat ma ia de la pregatire sau la cat ne vedem la potcoava.Iar o sa fiu eu si nici macar EU.O sa ma ia cu totii la intebari.O sa plang si o sa rad in acelasi timp.Asa cum fac mereu.Singura.Fara tine,fara mine,fara EL.Doar Eu.
Asa cum nici altii nu stiu niciodata ce vor de la mine,cu mine,...fara mine.
Am nevoia disperata de a cunoaste oameni noi.Si chiar daca ii cunosc trecutul e al meu si ramane cu mine.
Raspuns.6 mai 2009
E totul doar prostie.In capul nu meu nu era decat teama.Ca si acum.Mi-e teama sa recunosc cine si ce sunt.Dar imi dau seama cat gresesc.
Nu merita. :)
RăspundețiȘtergereAtat iti spun.
Eu zic ca merita. Orice. Dar e chestie de perspective. Unghiuri.
RăspundețiȘtergereImi pare rau. Erati/sunteti frumosi.
deja reincepi sa visezi...? Hm... ciudat. Si da, pentru mien erati frumosi, dar frumusetea la mine are mereu picaturi de suferinta, altfel mi se pare falsa. iar voi imi pareati reali, desi nu am mai calcat de mult prin realitate.
RăspundețiȘtergereeu spun ca merita...(chiar daca repet dupa liz..a fost primul instinct dupa ce am citit comentariul:))
RăspundețiȘtergere