Se poate si mai rau.
Se poate mereu mai rau.Inca o duc bine.Desi simt ca i-am indepartat pe toti prin simplul fapt ca nu pot fi ceea ce am fost.Si toti ma stiau intr-un fel.Acum sunt altfel.In fiecare moment sunt altcineva.Cei care ma cunosc se sperie,dau sa fuga,incerc sa ii opresc si apoi ii las sa plece.De ce?Pentru ca nu reusesc sa gasesc puterea de care am nevoie ca sa aduc trecutul in favoarea mea.
Cand merg pe strada simt ca sunt goala.Ca pot cu totii sa priveasca in sufletul meu si ca vad tot ce am in el,tot ce ascund si tot ce gandesc.Si ma inchid mai mult si mai mult in mine.Si ei nu inteleg de ce.Nu vreau sa impart cu nimeni ce simt.Tocmai pentru ca e pueril si pentru ca nu ar intelege nimeni.Toti imi spun doar o sa treaca si mergi mai departe.Dar stiu deja.E cineva care sa poata sa imi spuna ceva ce nu stiu?Eu mereu gasesc ceva de zis,mereu reusesc sa ma ajut singura.E binisor dar cat va tine? cand experienta mea se va dovedi nefolositoare cine va fi alaturi de mine , daca eu ii indepartez pe toti? Dar cum sa ii tin alaturi? Cum sa le arat ca in ciuda comportamentului meu tampit, ii iubesc si nu vreau sa ii pierd?
Ii vad pe toti cum incearca sa ma ajute,dar nu ma las ajutata si apoi spun ca sunt singura,ca nimanui nu ii pasa.Mi se pare ca toti zic ceva dragut doar ca sa para interesati si ca defapt nu le pasa nici negru sub unghie.Oare am dreptate sau ma insel ca intotdeauna?De ce nu reusesc sa ma fac sa ma simt bine,spunandu-mi ca exista totusi cineva caruia ii pasa cu adevarat?
Uneori mi se pare ca gandesc prea mult.[asta e o premiera-eu-gandesc-ar spune mama].Gandesc la ce a fost,la ce va fi.Nu la ce sunt si ce am.Mereu dau sfaturi in stanga si in dreapta: "Priveste ce ai! Stii cati si-ar dori asa ceva?" Dar nu pun niciodata in practica.Mereu intreb eu de ce nu am aia? Dar eu de ce nu am ce are ea? Pe mine de ce nu m-au alintat atat de mult ca pe fratemeu? El de ce a avut telefon de atat de mic , daca nu avea nevoie? De ce el la 10 ani are bicicleta , role si skate si isi permite sa ceara in continuare mai mult, mai mult? Ei m-au invatat mereu sa nu cer.Pentru ca am destul.Pentru ca pentru fiecare lucru primit trebuie sa faci ceva ca sa il meriti.Pentru ca daca ceri desi stii ca nu ai nevoie si e doar un moft faci o gresala.

Nu o sa inteleg niciodata.Nu o sa inteleg unde gresesc,de ce am ajuns sa imi fie ciuda pe un pusti de 10 ani care are mai multe decat mine, si ma are pe mine toata.In ciuda tot ce imi face in fiecare zi il iubesc mai mult si mai mult.E adorabil cat de mult poate sa vorbeasca fara sa zica ceva concret si totusi sa te faca sa zambesti.E adorabil cand tipa ca nu poate merge pe terenul de la scoala sa joace fotbal.E adorabil cand tipa ca il ustura genunchiul la care s-a lovit a 6-a oara in aceeasi zi...