luni, aprilie 27, 2009
Nu ma'ntelegeti gresit...
"-Ce faci pe'ntai?
-O frec.
-O frecam :) "
Frecarea mentei => dreptul de a fi lăsat în pace, dreptul de a se indigna, dreptul la nostalgie, dreptul de a freca menta.
A freca menta nu este sinonim perfect cu
-O frec.
-O frecam :) "
Frecarea mentei => dreptul de a fi lăsat în pace, dreptul de a se indigna, dreptul la nostalgie, dreptul de a freca menta.
A freca menta nu este sinonim perfect cu
- a freca manganul (de factură chimică şi nu ne băgăm)
- a tăia frunze la câini (de factură ecologică şi iar nu ne băgăm)
- a arde-o
Atenţie! A nu se confunda a freca menta cu a arde-o.
Dacă o arzi, o arzi AIUREA… iar dacă o freci, o freci CU UN SCOP.
sâmbătă, aprilie 18, 2009
M-am hotarat sa fiu prost
"Noi nu alegem sa traim,nu ne alegem viata.Singura libertate este moartea;a fi liber inseamna SA MORI!" Oricum cu totii suntem bolnavi...avem cancere la suflet,tumori sentimentale,leucemii amoroase,metastaze sociale...
NU mai ganditi.Am ajuns la concluzia ca face mai mult rau decat bine.A incerca sa intelegi este o sinucidere sociala,inseamna sa nu mai gusti viata fara sa te simti,in pofida vointei tale , ca o pasare de prada si totodata devoratoare de cadavre, care isi sfarteca obiectele de studiu.De multe ori ucizi ceea ce vrei sa intelegi,caci,asemeni medicului ucenic,nu exista cunoastere adevarata fara disectie.
Sa reflectezi nu e este o operatie fireasca,raneste,ca si cum ar scoate la iveala cioburi de sticla si bucati de sarma ghimpata amestecate cu aerul.
A fi inteligent e o boala pur si simplu.Inteligenta e un rateu al evolutiei.Acum mult mult timp cand unii copii se jucau invatand sa se apere de tigri , sa aprinda focul , sa vaneze , sa se descurce in viata,exitau cativa care , avand un ochi ,o mana lipsa, ramaneau in pestera sa reflecteze.Aveau timp sa se gandeasca la toate sensurile lumii,la fiecare lucru nou pe care il descopereau.Asa a aparut civilizatia,pentru ca niste copii imperfecti nu aveau altceva de facut.Daca natura n-ar fi mutilat pe nimeni,omenirea ar fi ramas o specie de proto-hominizi fericita , traind foarte bine fara Prozen,fara prezervative si reader dolby digital de DVD.
Ecclesiastul zicea ca "Cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta"="Fericiti cei saraci cu duhul"
Cei care cred ca inteligenta are vreo noblete cu siguranta ca n-au destula pentru a-si da seama ca nu e decat un blestem.
Si totusi cei mai multi traiesc fericiti,feriti de boala inteligentei.Organizarea sociala a furnicilor este mult mai performanta decat va fi vreodata a noastra si nici o furnica nu detine catedra la Sorbona.
Prostia oamenilor nu se trage din lipsa lor de inteligenta ci din lipsa lor de curaj.
Ce-ar fi daca, in loc sa invatam sa rezolvam inecuatii, am invata sa ne descurcam in viata, sa fim oameni , sa fim buni gospodari si buni prieteni, sa fim ceea ce trebuie sa fim.Ca pana la urma nu ne-am nascut ca sa mergem sa ne tatuam (ca altfel nu suntem la moda), nu ne-am nascut ca sa ne plangem tot timpul de neajunsuri,sa radem mereu de altii,sa suferim pentru nimicuri.Ne-am nascut sa devenim oameni in sensul adevarat,profund al cuvantului.Om esti atunci cand stii ce si cat ti se cuvine,cand stii sa respecti si sa ii accepti pe cei din jur,cand te accepti pe tine asa cum esti.Ne-am nascut ca sa dam lumii un sens,ca sa traim si sa dam mai departe viata.Da,trebuie sa evoluam.Dar sa evoluam in profunzime,in bunatate,in sperante si vise.Nu intr-o lume dominata de bani,sex si putere.
NU mai ganditi.Am ajuns la concluzia ca face mai mult rau decat bine.A incerca sa intelegi este o sinucidere sociala,inseamna sa nu mai gusti viata fara sa te simti,in pofida vointei tale , ca o pasare de prada si totodata devoratoare de cadavre, care isi sfarteca obiectele de studiu.De multe ori ucizi ceea ce vrei sa intelegi,caci,asemeni medicului ucenic,nu exista cunoastere adevarata fara disectie.
Sa reflectezi nu e este o operatie fireasca,raneste,ca si cum ar scoate la iveala cioburi de sticla si bucati de sarma ghimpata amestecate cu aerul.
A fi inteligent e o boala pur si simplu.Inteligenta e un rateu al evolutiei.Acum mult mult timp cand unii copii se jucau invatand sa se apere de tigri , sa aprinda focul , sa vaneze , sa se descurce in viata,exitau cativa care , avand un ochi ,o mana lipsa, ramaneau in pestera sa reflecteze.Aveau timp sa se gandeasca la toate sensurile lumii,la fiecare lucru nou pe care il descopereau.Asa a aparut civilizatia,pentru ca niste copii imperfecti nu aveau altceva de facut.Daca natura n-ar fi mutilat pe nimeni,omenirea ar fi ramas o specie de proto-hominizi fericita , traind foarte bine fara Prozen,fara prezervative si reader dolby digital de DVD.
Ecclesiastul zicea ca "Cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta"="Fericiti cei saraci cu duhul"
Cei care cred ca inteligenta are vreo noblete cu siguranta ca n-au destula pentru a-si da seama ca nu e decat un blestem.
Si totusi cei mai multi traiesc fericiti,feriti de boala inteligentei.Organizarea sociala a furnicilor este mult mai performanta decat va fi vreodata a noastra si nici o furnica nu detine catedra la Sorbona.
Prostia oamenilor nu se trage din lipsa lor de inteligenta ci din lipsa lor de curaj.
Ce-ar fi daca, in loc sa invatam sa rezolvam inecuatii, am invata sa ne descurcam in viata, sa fim oameni , sa fim buni gospodari si buni prieteni, sa fim ceea ce trebuie sa fim.Ca pana la urma nu ne-am nascut ca sa mergem sa ne tatuam (ca altfel nu suntem la moda), nu ne-am nascut ca sa ne plangem tot timpul de neajunsuri,sa radem mereu de altii,sa suferim pentru nimicuri.Ne-am nascut sa devenim oameni in sensul adevarat,profund al cuvantului.Om esti atunci cand stii ce si cat ti se cuvine,cand stii sa respecti si sa ii accepti pe cei din jur,cand te accepti pe tine asa cum esti.Ne-am nascut ca sa dam lumii un sens,ca sa traim si sa dam mai departe viata.Da,trebuie sa evoluam.Dar sa evoluam in profunzime,in bunatate,in sperante si vise.Nu intr-o lume dominata de bani,sex si putere.
luni, aprilie 13, 2009
Se poate si mai rau.
Se poate mereu mai rau.Inca o duc bine.Desi simt ca i-am indepartat pe toti prin simplul fapt ca nu pot fi ceea ce am fost.Si toti ma stiau intr-un fel.Acum sunt altfel.In fiecare moment sunt altcineva.Cei care ma cunosc se sperie,dau sa fuga,incerc sa ii opresc si apoi ii las sa plece.De ce?Pentru ca nu reusesc sa gasesc puterea de care am nevoie ca sa aduc trecutul in favoarea mea.
Cand merg pe strada simt ca sunt goala.Ca pot cu totii sa priveasca in sufletul meu si ca vad tot ce am in el,tot ce ascund si tot ce gandesc.Si ma inchid mai mult si mai mult in mine.Si ei nu inteleg de ce.Nu vreau sa impart cu nimeni ce simt.Tocmai pentru ca e pueril si pentru ca nu ar intelege nimeni.Toti imi spun doar o sa treaca si mergi mai departe.Dar stiu deja.E cineva care sa poata sa imi spuna ceva ce nu stiu?Eu mereu gasesc ceva de zis,mereu reusesc sa ma ajut singura.E binisor dar cat va tine? cand experienta mea se va dovedi nefolositoare cine va fi alaturi de mine , daca eu ii indepartez pe toti? Dar cum sa ii tin alaturi? Cum sa le arat ca in ciuda comportamentului meu tampit, ii iubesc si nu vreau sa ii pierd?
Ii vad pe toti cum incearca sa ma ajute,dar nu ma las ajutata si apoi spun ca sunt singura,ca nimanui nu ii pasa.Mi se pare ca toti zic ceva dragut doar ca sa para interesati si ca defapt nu le pasa nici negru sub unghie.Oare am dreptate sau ma insel ca intotdeauna?De ce nu reusesc sa ma fac sa ma simt bine,spunandu-mi ca exista totusi cineva caruia ii pasa cu adevarat?
Uneori mi se pare ca gandesc prea mult.[asta e o premiera-eu-gandesc-ar spune mama].Gandesc la ce a fost,la ce va fi.Nu la ce sunt si ce am.Mereu dau sfaturi in stanga si in dreapta: "Priveste ce ai! Stii cati si-ar dori asa ceva?" Dar nu pun niciodata in practica.Mereu intreb eu de ce nu am aia? Dar eu de ce nu am ce are ea? Pe mine de ce nu m-au alintat atat de mult ca pe fratemeu? El de ce a avut telefon de atat de mic , daca nu avea nevoie? De ce el la 10 ani are bicicleta , role si skate si isi permite sa ceara in continuare mai mult, mai mult? Ei m-au invatat mereu sa nu cer.Pentru ca am destul.Pentru ca pentru fiecare lucru primit trebuie sa faci ceva ca sa il meriti.Pentru ca daca ceri desi stii ca nu ai nevoie si e doar un moft faci o gresala.
Nu o sa inteleg niciodata.Nu o sa inteleg unde gresesc,de ce am ajuns sa imi fie ciuda pe un pusti de 10 ani care are mai multe decat mine, si ma are pe mine toata.In ciuda tot ce imi face in fiecare zi il iubesc mai mult si mai mult.E adorabil cat de mult poate sa vorbeasca fara sa zica ceva concret si totusi sa te faca sa zambesti.E adorabil cand tipa ca nu poate merge pe terenul de la scoala sa joace fotbal.E adorabil cand tipa ca il ustura genunchiul la care s-a lovit a 6-a oara in aceeasi zi...
Se poate mereu mai rau.Inca o duc bine.Desi simt ca i-am indepartat pe toti prin simplul fapt ca nu pot fi ceea ce am fost.Si toti ma stiau intr-un fel.Acum sunt altfel.In fiecare moment sunt altcineva.Cei care ma cunosc se sperie,dau sa fuga,incerc sa ii opresc si apoi ii las sa plece.De ce?Pentru ca nu reusesc sa gasesc puterea de care am nevoie ca sa aduc trecutul in favoarea mea.
Cand merg pe strada simt ca sunt goala.Ca pot cu totii sa priveasca in sufletul meu si ca vad tot ce am in el,tot ce ascund si tot ce gandesc.Si ma inchid mai mult si mai mult in mine.Si ei nu inteleg de ce.Nu vreau sa impart cu nimeni ce simt.Tocmai pentru ca e pueril si pentru ca nu ar intelege nimeni.Toti imi spun doar o sa treaca si mergi mai departe.Dar stiu deja.E cineva care sa poata sa imi spuna ceva ce nu stiu?Eu mereu gasesc ceva de zis,mereu reusesc sa ma ajut singura.E binisor dar cat va tine? cand experienta mea se va dovedi nefolositoare cine va fi alaturi de mine , daca eu ii indepartez pe toti? Dar cum sa ii tin alaturi? Cum sa le arat ca in ciuda comportamentului meu tampit, ii iubesc si nu vreau sa ii pierd?
Ii vad pe toti cum incearca sa ma ajute,dar nu ma las ajutata si apoi spun ca sunt singura,ca nimanui nu ii pasa.Mi se pare ca toti zic ceva dragut doar ca sa para interesati si ca defapt nu le pasa nici negru sub unghie.Oare am dreptate sau ma insel ca intotdeauna?De ce nu reusesc sa ma fac sa ma simt bine,spunandu-mi ca exista totusi cineva caruia ii pasa cu adevarat?
Uneori mi se pare ca gandesc prea mult.[asta e o premiera-eu-gandesc-ar spune mama].Gandesc la ce a fost,la ce va fi.Nu la ce sunt si ce am.Mereu dau sfaturi in stanga si in dreapta: "Priveste ce ai! Stii cati si-ar dori asa ceva?" Dar nu pun niciodata in practica.Mereu intreb eu de ce nu am aia? Dar eu de ce nu am ce are ea? Pe mine de ce nu m-au alintat atat de mult ca pe fratemeu? El de ce a avut telefon de atat de mic , daca nu avea nevoie? De ce el la 10 ani are bicicleta , role si skate si isi permite sa ceara in continuare mai mult, mai mult? Ei m-au invatat mereu sa nu cer.Pentru ca am destul.Pentru ca pentru fiecare lucru primit trebuie sa faci ceva ca sa il meriti.Pentru ca daca ceri desi stii ca nu ai nevoie si e doar un moft faci o gresala.
Nu o sa inteleg niciodata.Nu o sa inteleg unde gresesc,de ce am ajuns sa imi fie ciuda pe un pusti de 10 ani care are mai multe decat mine, si ma are pe mine toata.In ciuda tot ce imi face in fiecare zi il iubesc mai mult si mai mult.E adorabil cat de mult poate sa vorbeasca fara sa zica ceva concret si totusi sa te faca sa zambesti.E adorabil cand tipa ca nu poate merge pe terenul de la scoala sa joace fotbal.E adorabil cand tipa ca il ustura genunchiul la care s-a lovit a 6-a oara in aceeasi zi...
miercuri, aprilie 01, 2009
Si iar.
Si iar.
Uite cum incep din nou sa visez.Cum incep din nou sa-mi amintesc.Ca si cum a fost atat de demult.Dar mi-e deja dor.Si mi-e ciuda ca nu mai e.Eu stiu.Stiu ca orice a fost, A FOST.Dar ... de ce nu mai este?
Si iar o sa raman in ploaie singura.Fara sa fie cineva cu umbrela in apropiere.Iar nu o sa ma sune nimeni sa ma intrebe de la cat ma ia de la pregatire sau la cat ne vedem la potcoava.Iar o sa fiu eu si nici macar EU.O sa ma ia cu totii la intebari.O sa plang si o sa rad in acelasi timp.Asa cum fac mereu.Singura.Fara tine,fara mine,fara EL.Doar Eu.
Asa cum nici altii nu stiu niciodata ce vor de la mine,cu mine,...fara mine.
Am nevoia disperata de a cunoaste oameni noi.Si chiar daca ii cunosc trecutul e al meu si ramane cu mine.
Raspuns.6 mai 2009
E totul doar prostie.In capul nu meu nu era decat teama.Ca si acum.Mi-e teama sa recunosc cine si ce sunt.Dar imi dau seama cat gresesc.
Uite cum incep din nou sa visez.Cum incep din nou sa-mi amintesc.Ca si cum a fost atat de demult.Dar mi-e deja dor.Si mi-e ciuda ca nu mai e.Eu stiu.Stiu ca orice a fost, A FOST.Dar ... de ce nu mai este?
Si iar o sa raman in ploaie singura.Fara sa fie cineva cu umbrela in apropiere.Iar nu o sa ma sune nimeni sa ma intrebe de la cat ma ia de la pregatire sau la cat ne vedem la potcoava.Iar o sa fiu eu si nici macar EU.O sa ma ia cu totii la intebari.O sa plang si o sa rad in acelasi timp.Asa cum fac mereu.Singura.Fara tine,fara mine,fara EL.Doar Eu.
Asa cum nici altii nu stiu niciodata ce vor de la mine,cu mine,...fara mine.
Am nevoia disperata de a cunoaste oameni noi.Si chiar daca ii cunosc trecutul e al meu si ramane cu mine.
Raspuns.6 mai 2009
E totul doar prostie.In capul nu meu nu era decat teama.Ca si acum.Mi-e teama sa recunosc cine si ce sunt.Dar imi dau seama cat gresesc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)