Pentru ca la 17 ani cauti intotdeauna.Nu vrei sa te opresti cu niciun chip.Vrei doar sa mergi intr-un sens in care stii tu ca e bine.Nu conteaza ca nu gasesti indicatoare, ca nimeni nu-ti spune ca acolo e o groapa.Tot ce e important...e ca tu mergi mai departe.Si nu renunti...pentru ca odata ti-ai zis : "Cand am sa fiu mare..."
:)
Stiti...nebunii au propria lor lume. Si lumea asta se invarte invers decat a celorlati.Ravaseste fiecare cuvant spus.Il transforma in ceea ce nu e.Doar nebunii intre ei se inteleg.Toti suntem nebuni.Pentru ca nimic din ceea ce exista nu e real.Si nimic nu e ceea ce pare.
vineri, mai 06, 2011
Revenind, poate, pentru ultima oara.
Nu stiu de ce scriu acest post. Probabil o sa inchid blogul. Pur si simplu simt ceva. Ceva ciudat. E noapte si am chef de aberat, de iesit din realitatea asta..ireala. M-am saturat pur si simplu. Care e scopu defapt la toata chestia asta? Care e marele plan? Nu se intampla nimic, chiar nimic. Si cand te "loveste" ceva si ai impresia ca s-a schimbat ceva...spuff, cum a venit, pleaca. Si tu esti la fel. De fapt, te-ai schimbat, dar nu se simte. Blablabla. O sa inchei, ma duc poate, sa continui sa desenez, sau poate sa mazgalesc. Sau sa nu fac nimic, ca si pana acum, imi permit, am piciorul in ghips. fuck it.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)